Sete de iluzii

   Traim in present privim in viitor,invatam  din trecut.Tipica “zicala” si totusi de ce nu se intampla asa? De ce repetam greselile din care ar trebui sa invatam? De ce ne dorim imposibilul crezand ca il putem face posibil? De ce consumam ambitia pe niste lucruri aberante? Poate multi se intreaba acelasi lucru, insa cati au gasit raspunsul? Facem toate lucrurile astea pentru ca actionam impulsiv fara sa ne gandim inainte,si totusi,daca ne gandim o facem degeaba pentru ca suntem obisnuiti sa ne torturam singuri. Ne facem promisiuni irealizabile, ne mintim cu nerusinare si toate astea doar ca sa traim linistiti cu ideea ca macar am incercat sa schimbam ceva, dar nu s-a putut. Si totusi de ce am mai face niste promisiuni doar de dragul de a le face, atata timp cat nici nu incercam,macar, sa ne tinem de ele? Suntem niste pioni in propria noastra viata…Uneori tind  sa cred ca mie nu mi se intampla asta, dar pe zi ce trece se accentueaza adevarul. Fugind de realitate ma ratacesc printre vise si sperante si cautand harta fericirii devin o intrusa in acea lume nelocuita, rupta de realitate.De ce zic nelocuita? Pentru ca oricat de mult ne-am dori sa evadam, realitatea se tine scai dupa noi.