vineri, 28 ianuarie 2011

Around the world 2

       In sfarsit te-am gasit.Iar acum ar trebui sa fiu cea mai fericita persoana de pe Pamant,avand in vedere cat te-am cautat, cat am tanjit dupa prezenta ta,dar de ce nu simt asta? Timpul a trecut peste noi si peste sentimentele noastre,ne-am schimbat chiar daca nu vrem sa acceptam adevarul.Eu,insa, simt aceeasi emotie enervanta cand te privesc,ma pierd in ochii tai si incerc sa nu ma inec in oceanul gandurilor.As vrea atat de mult sa te strang din nou in brate,sa iti simt bataia inimii accelerandu-se, dar nimic nu mai e la fel.Am devenit doi straini in lumea noastra comuna.Ma pierd printre ganduri si randuri si simt un dor si o nerabdare puternica.Ceva din vocea ta imi provoaca teama.Suspiciunea ma cuprinde si oricat de mult as vrea sa cred unele “adevaruri”  inima ma impiedica.

4 comentarii:

  1. ce frumos ai scris... dar din pacate asa se intampla mereu.. timpul se aseaza peste oameni. si e al naibi de enervant !

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce frumos ai scris , vorba lui Maria...
    Love suck's

    RăspundețiȘtergere
  3. armand, love suck's NOT :)

    sentimentu este frumos, problema este la persoanele care habar nu au sa aprecieze ;)

    RăspundețiȘtergere