Dezbraca-ma de singuratate

      Si cand mi-e dor de tine rasfoiesc cartea prafuita din inchisoarea intunecata a mintii mele.

      Si te zaresc printre filele arse de timp si inegrite de fumul gros al zilelor fumate,in care ma gandeam la nimeni care mergea spre nicaieri.

      Si umbra aceea a existentei tale a murit odata cu lasarea intunericului.

      Si glasul de care nu ma saturam ore in sir ascultandu-l l-am inghetat ca apoi sa-l pot sparge in mii de tandari ce se imprastiau in prapastia uitarii.

      Si de fiecare data cand ma uit la luna ma gandesc ca esti aici,langa mine,protejandu-ma de realitate..imi imaginam ca fugim spre necunoscut,impreuna,ca nu vom privi in urma pentru ca daca am fi facut asta ne-am  fi intors in realitate.

   

                                                                           

                                                                             E o noapte senina si plina de dor,

                                                                             La fel ca sufletul meu ce sta singur pe-un nor.

                                                                             Departe te vad imi zambesti copilaresc,

                                                                             Mi-as dori sa te prind,dar nu mai esti pamantesc..

                                                                             O sete nebuna ma zguduie iar,

                                                                             Te vreau din nou aici,dar e in zadar.

                                                                             Fiorii imi amortesc corpul ce pluteste-n vazduh

                                                                             Tot timpul mi-ai spus sa tin capul sus,

                                                                             Dar acum ai plecat departe de mine

                                                                             Macar de mi-ai spune ca-ti este mai bine..

                                                                             Si totusi nu-mi dai nici un semn ce sa inteleg?

                                                                             Am obosit si nu mai pot sa alerg.

                                                                             Cursa asta ma seaca de putere

                                                                             “Las-o in pace,las-o sa spere”.

                                                                              Mintea mea realizeaza acum

                                                                              Ca am ajuns pe ultimul drum.

                                                                              Ultima poarta va fi inchisa,

                                                                              Inima mea va fi iar deschisa,

                                                                              Dar ce rost are am ajuns la final

                                                                              Nu pot sa mai fac asta iar

                                                                              Nici macar nu mi-am luat ramas bun,

                                                                              Dar nu-mi pare rau ca am murit acum.

                                                                              Poate asa voi ajunge la tine,

                                                                              Poate asa ma voi simti mai bine...

                                                                              Inchei prin a-mi lua ramas bun

                                                                              Doar de la ceea ce am fost eu pana acum.

                                                                           

A trecut si vara

      Ma urasc.Si sentimentul asta nenorocit e mai rau decat daca as uri o persoana.In momentul asta vreau sa fug, sa evadez,sa fac dragoste cu cerul.Mi-e rusine,mi-e scarba de mine,dar unde poti fugi de tine?Unde te poti ascunde? Trebuie sa am puterea sa distrug sentimentul asta nenorocit , nu sa ma lupt cu el la nesfarsit. Am nevoie de putere, trebuie sa ridic panzele si sa navighez pe o mare de lacrimi, sa ma catar pe nori,usor pana la Dumnezeu,iar acolo sa inghit o raza de bucurie si sa cobor la fel de usor,treptat spre realitatea aspra.Printre fumul de tigara amalgamul de ganduri se plimba usor. Vreau sa pleci,sa dispari,sa-mi lasi impresia ca ai fost decat un vis urat din care m-am trezit fericita,cu zambetul pe buze pentru ca s-a facut dimineata.Speram sa gasesc iubire,afectiune.Vroiam o bucata de gand bun,vroiam sa fii acolo cand am nevoie de un umar pe care sa plang,vroiam sa fii acolo cand ma luptam cu singuratatea,vroiam sa fii cel care ma salveaza din infern si ma duce pe culmile cele mai inalte ale paradisului,vroiam o poveste de iubire,vroiam sa ma simt in siguranta in bratele tale,vroiam sa-mi soptesti ca totul va fii bine,dar tu ce-ai facut? M-ai secat de sentimente,de putinele sentimente pe care le mai aveam de oferit.Acum sunt goala.De ce ti-ai lasat amprenta pe sufletul meu? Chiar crezi ca iti apartine? Te crezi stapanul suprem al universului? Gresesti. Esti doar un simplu om,un om care va realiza la un moment dat al vietii ca a pierdut ceva,candva.SI va incerca sa mai caute acel ceva,va incerca sa mai caute o oaza de afectiune,dar poate nu va mai gasi niciodata,sau poate va gasi un ocean.

O parte de trecut

Cand crezi ca totul va fi bine aminteste-ti mereu ca se va intampla ceva care sa schimbe aceasta stare.
Lacomie. Aspir la dragostea imposibila.Sunt lacoma.Sorb clipele petrecute in doi.Te vreau acum, aici,dar tu esti acolo.Te simt acum,aici, dar tu esti dincolo.
Minciuna. Aspir la momente,dar ele nu exista.Ma mint singura in legatura cu tine.Omit adevarul si imbratisez minciuna.Ea ma tine in viata si imi da puterea de a trai.
Disperare. Astept clipa cu nerabdare si o traiesc intens.Aerul ma sufoca.Disperarea nu.Linistea ma surzeste.Tipetele de agonie nu.Te aud mereu,esti aici,dar esti departe.
Gelozie. Incep sa fiu geloasa pe ei,dar totodata pe tine pentru atitudinea indiferenta fata de tot.E peste puterile mele de intelegere cum poate o persoana sa fie atat de inexpresiva.
Dorinta. Incep din ce in ce mai mult sa imi doresc sa te cunosc.Esti o provocare pentru mine,esti inchis si totusi atat de deschis.
Pasiune. Conturez cuvintele.Au forme abstracte.Te-as saruta,dar nu as face asta niciodata.Te-as strange in brate dar esti inchis in tine.Te-as privi non stop,dar miscarile ma dezorienteaza.Te-as vrea, dar asta ar insemna ca s-ar termina provocarea.Sunt sadica.Ma joc cu sentimentele mele.Imi fac rau singura, ca apoi sa spun ca tu esti vinovat,iar provocarea revine.Oare cat se poate juca cineva cu sentimentele personale? Oare cat ar putea spera o persoana la ceva irealizabil? Dorinta? Nu speranta? Imi spuneai ca tu nu ai sperante,doar dorinte. Iti spuneam ca atunci cand dorinta depaseste limitele posibilitatii se transforma in speranta.
Satisfactie. Nu e vorba de satisfactie trupeasca ci sufleteasca.Ma satisface gandul ca-mi acorzi atentie.Nu ma intereseaza ca azi imi acorzi atentie,iar maine nu. Am facut un pas important,cel de a te cunoaste.Poate te voi intelege,dar esti prea complicat momentan.Am fost surprins placuta sa vad cat de profund gandesti,pentru un baiat.Am fost surprins placuta sa vad ca sub acea masca fara sentimente pe care o afisezi des,care crezi ca te reprezinta, exista o persoana atat de profunda,inteleapta.

Poate cand vei citi aceste randuri va fi prea tarziu,sau poate nu se va intampla niciodata.

Erai atat de fad si de inexpresiv incat imi provocai teama.Teama se transforma in placere,iar placerea in dorinta.Imi razpundeai la zambet rusinat,incercam sa te invit in lumea mea dar cheia nu era la mine.
Ti-e frica de geamuri sparte? Mi- e nu mi-a fost frica de sperante zdrobite cand gandul m-a dus pe taramul fantasticului,irealului.Nu inteleg de unde atata nesiguranta de sine.Pentru a avea ceva trebuie sa lupti cu mintea.De ce iti asculti mintea si nu inima? Cine te tine in viata? Daca nu ai parte de sperante,de vise,de aspiratii pentru ce sa traiesti? Monotonia nu e chiar asa de placuta trebuie sa iti pipereze ceva viata.Trebuie sa spui DA provocarilor, sa lasi “dar”-ul in spate si sa privesti prezentul nu trecutul.

Sete de iluzii

   Traim in present privim in viitor,invatam  din trecut.Tipica “zicala” si totusi de ce nu se intampla asa? De ce repetam greselile din care ar trebui sa invatam? De ce ne dorim imposibilul crezand ca il putem face posibil? De ce consumam ambitia pe niste lucruri aberante? Poate multi se intreaba acelasi lucru, insa cati au gasit raspunsul? Facem toate lucrurile astea pentru ca actionam impulsiv fara sa ne gandim inainte,si totusi,daca ne gandim o facem degeaba pentru ca suntem obisnuiti sa ne torturam singuri. Ne facem promisiuni irealizabile, ne mintim cu nerusinare si toate astea doar ca sa traim linistiti cu ideea ca macar am incercat sa schimbam ceva, dar nu s-a putut. Si totusi de ce am mai face niste promisiuni doar de dragul de a le face, atata timp cat nici nu incercam,macar, sa ne tinem de ele? Suntem niste pioni in propria noastra viata…Uneori tind  sa cred ca mie nu mi se intampla asta, dar pe zi ce trece se accentueaza adevarul. Fugind de realitate ma ratacesc printre vise si sperante si cautand harta fericirii devin o intrusa in acea lume nelocuita, rupta de realitate.De ce zic nelocuita? Pentru ca oricat de mult ne-am dori sa evadam, realitatea se tine scai dupa noi.

Neprevazut

Cand soarele apune
Iubirea se destrama in ploaie de alama
Si sufletul iar plange,
Cand soarele apune.

Cand marea se strecoara
Prin ale tale ganduri
Privesti cum se destrama
Povestea printre randuri.

Cand sufletul ti-e cald,
Dar inima ti-e rece
Privesti in sus,spre ceruri
Iubirea voastra trece.

Cand pasarile zboara,
Ai vrea sa zbori cu ele,
Sa pleci departe-n seara,
Sa uiti de toate rele.

Cand norii iti zambesc
Ai vrea sa le arati
C-ai suflet pamantesc
Ca treci de greutati.

Cand noaptea se asterne
Si luna te vegheaza
Cauti carari eterne,
Dar ea te lumineaza.
Si-ti da putere deplina
Sa te gandesti la tot
E ca o lava lina
Ce te scufunda-n port.

Privesti in zarea-lbastra
Corabii se scufunda,
Iubirea-i la fereastra
Dar ploaia te inunda.

Lumina te orbeste
Ai vrea sa o eviti,
Geamul se abureste
S-a terminat aici.

Dar sti, povestea voastra
E ca un zmeu pierdut
Ce fuge-n noaptea-lbastra
Nu-i pasa de trecut.
Si tu stai pe veranda
Te uiti la el cum fuge
Ai vrea sa-i dai comanda
Dar cine sa te-asculte...

Another Story

    Il privea cu grija,iar privirea-i era plina de tandrete,de iubire,de nevoie.Il sorbea din priviri si visa cu ochii deschisi ca il poate avea.Ii era frica de el,de intalnirea privirii lui.Simtea nevoia de a-l lua in brate dar omitea.Isi inchidea nevoile intr-o cutiuta pe care o arunca departe de sufletul ei.O mangaia gandul ca el a uitat-o.Ea se zbatea sa scape din stransoara lui. Tanjea dupa el crezand ca nu o mai vrea,ca nu o va ierta.Se inchidea in sine si plangea in tacere cu lacrimi mute.Se incalzea cu gandul ca va veni si ii va alina durerea din suflet si il astepta.El nu venea.Statea neclintit in fata ei uitatndu-se la stele.Ea,se uita la luna.Privirile lor nu se intersectau.Fiecare sercuia un drum paralel.Drumurile lor nu se intersectau.[viziunea ei]

Another Story

   Te astept si nu vii.Te doresc,dar nu te pot avea.Ma hartuiesti psihic fara sa iti dai seama sau cu un interes,dar de ce mi-ai face asta? Candva eram partea ta de univers imi sopteai iubire vesnica si totul s-a stins ca o lumanare a sperantei ce se chinuia sa reziste in furtuna gandurilor din desertul viselor.Iti simt mirosul care candva imi trezea dorinta din adancul sufletului, acum, doar ma sufoca in suspine.Te ating cu gandul,te privesc cu inima,dar nu e de ajuns.Vreau sa te am sa te sufoc cu dragostea pe care ti-o port,sa te vad zbatandu-te printre sentimente sa te inchid pe viata in temnita din sufletul meu,sa fi prizoniera mea pe vecie.[viziunea lui]...to be continued

Around the world 2

       In sfarsit te-am gasit.Iar acum ar trebui sa fiu cea mai fericita persoana de pe Pamant,avand in vedere cat te-am cautat, cat am tanjit dupa prezenta ta,dar de ce nu simt asta? Timpul a trecut peste noi si peste sentimentele noastre,ne-am schimbat chiar daca nu vrem sa acceptam adevarul.Eu,insa, simt aceeasi emotie enervanta cand te privesc,ma pierd in ochii tai si incerc sa nu ma inec in oceanul gandurilor.As vrea atat de mult sa te strang din nou in brate,sa iti simt bataia inimii accelerandu-se, dar nimic nu mai e la fel.Am devenit doi straini in lumea noastra comuna.Ma pierd printre ganduri si randuri si simt un dor si o nerabdare puternica.Ceva din vocea ta imi provoaca teama.Suspiciunea ma cuprinde si oricat de mult as vrea sa cred unele “adevaruri”  inima ma impiedica.

Merry Christmas!!

Azi e ziua de Craciun

Si nu ezit sa va spun

S-aveti parte-ntai de toate

De IUBIRE si SANATATE,

Va urez un an mai bun,

Decat cel de pan-acum

As vrea sa aveti de toate

Dand necazul la o parte

Lumina sa intre-n suflet si-n gand

O sa mai scriu doar un rand

Nu ezit a va ura "La multi ani!" din partea mea! 

Around the world

    Visand cu ochii deschisi gandul ma duce tot mai aproape de tine, de imaginea ta.Si totusi sper sa te mai intalnesc candva pentru ca dorul de tine ma sufoca.

    Nu incetez sa sper, nu vreau sa-mi pierd speranta, dar mi se pare tot mai imposibil pentru ca nu stiu unde esti, unde te-as putea gasi.Ma simt atat de neputincioasa si mereu sper sa gasesc o solutie.

    Am pierdut prosteste o legatura care ar fi putut fi atat de stransa...si totusi as vrea atat de mult sa dau timpul inapoi sa nu mai fac greselile imense pe care le-am facut.

    Mi-e dor de zilele acelea frumoase cand ma bucuram de prezenta ta lacoma de impulsul de a ma avea doar pentru tine si imi aduc aminte cat de imposibil era lucrul acesta.Si am momente cand mi-e atat de dor de tine, de zilele in care ma jucam in parul tau...stateam ore in sir sa ne privim sa simtim caldura sufletelor noastre...Si nu vei sti niciodata ca as fi vrut atat de mult sa nu ma fi indepartat trupeste de tine...Cand imi aduc aminte ca inainte de a avea aceasta ocazie de a ne apropia speram in fiecare zi sa imi observi simpla prezenta, dar acest lucru nu se intampla niciodata, sau cel putin asta imi lasai impresia ca faci...Acum te-as cauta,dar nu stiu de unde sa incep...Timpul nu va putea fi dat niciodata inapoi pentru ca el trece, iar ceea ce ramane este doar dorinta de a schimba ceva in trecut.